Redăm mai jos mesajul:

„Astăzi, România celebrează un cuvânt pe care doar limba noastră îl poate cuprinde cu adevărat: DOR. Un sentiment adânc, greu de tradus, dar ușor de simțit. Un cuvânt care nu are doar definiție, ci rezonanță în suflet.

M-am trezit în această dimineață cu o întrebare simplă, dar grea în esență: „De ce sau de cine îmi este dor?” Sau poate, mai profund: „Unde simt dorul?”

Și primul răspuns care mi-a venit a fost acesta:

Îmi este dor de Oameni! 

Nu de oricine. Îmi este dor de oameni valoroși, modești, dar profund puternici pentru că își înțeleg locul și își înțeleg limitele. De acei oameni care înțeleg și prețuiesc valoarea, moralitatea, principiile. Oameni care merg înainte, cu direcție spre NOI, nu spre EU, care nu se tem să susțină și să recunoască MERITELE altora, dar și să lupte pentru recunoașterea lor…

Îmi este dor de OMUL care vrea să devină — prin muncă, prin efort, prin caracter. Omul care își asumă propriul drum și nu aruncă responsabilitatea propriilor eșecuri pe umerii altora. 

Pentru că da, eșecul face parte din viața oricui: chiar și cei mai buni, cei mai înțelepți, cei mai pregătiți îl cunosc. Dar contează cum îl porți, cum îl transformi, cum te ridici.

Și în această zi, în care România își aduce aminte de DOR, vreau să le cer celor care din interes ne aruncă în haos:

Arătați-ne ce ați construit voi! 

Spuneți-ne cine sunteți, nu doar cine n-au fost sau nu sunt alții …

Astăzi DA, îmi este dor…

De oameni. 

De umanitate în forma ei nobilă.

De devenire prin merit, nu prin comparație.  

De suflete care inspiră. 

De tăceri care construiesc. 

De demnitate!”