Născut în 1954, la Gyula, în sud-estul Ungariei, László Krasznahorkai a debutat în 1985 cu romanul Sátántangó, o carte care avea să-l impună imediat drept un autor de forță. Povestea unui sat aflat în descompunere, cu o atmosferă de sfârșit de lume, anunța deja temele recurente din întreaga sa operă: prăbușirea civilizației, disperarea metafizică, absurdul ordinii sociale și o permanentă căutare a sensului.

După Sátántangó, a urmat Melancolia rezistenței (Az ellenállás melankóliája, 1989), un roman care avea să inspire filmul cult Werckmeister Harmonies al regizorului Béla Tarr.

Colaborarea celor doi a devenit una emblematică pentru literatura și cinematografia maghiară postcomunistă: un dialog între două forme de artă obsedate de tăcere, ruine și timp.

Alte lucrări notabile includ „Război și război” (1999) și „Întoarcerea baronului Wenckheim” (2016), pentru care a primit Man Booker International Prize în 2015.

Krasznahorkai este cunoscut pentru stilul său dificil și hipnotic: fraze lungi de pagini întregi, lipsa punctuației tradiționale, o muzicalitate și o densitate aparte

Criticii l-au comparat cu Kafka, Thomas Bernhard și Faulkner, dar Krasznahorkai respinge aceste paralele: „Nu există influențe, ci doar o singură disperare comună: încercarea de a înțelege lumea înainte să se prăbușească.”

În interviuri, autorul a afirmat că literatura trebuie „să caute sensul într-un univers care pare pierdut”, o temă recurentă în toate scrierile sale.

„Trăim într-o lume care se destramă, dar scrisul rămâne o formă de rezistență”, spunea Krasznahorkai într-un dialog publicat de The Paris Review.

Premiile Nobel vor fi înmânate laureaților în cadrul unei ceremonii speciale ce va fi organizată la 10 decembrie, ziua morții lui Alfred Nobel (1833-1896), inventatorul dinamitei.

Premiul constă într-o diplomă, o medalie de aur și un cec în valoare de 11 milioane de coroane suedeze (aproape un milion de euro).