Investigarea și descărcarea de sarcina istorică a celor 11 situri arheologice aflate în derulare pe ductul drumului ce urmează a fi construit au adus o serie de noi descoperiri arheologice spectaculoase. Săpăturile întreprinse reprezintă o nouă etapă al cercetării siturilor arheologice de maximă importanţă istorică din zona situată între punctele istorice de trecere peste Someș și zona mlăștinoasă Noroieni.
Colectivul de cercetare interdisciplinar condus de dr. Liviu Marta cuprinde atât specialiștii muzeului din Satu Mare (dr. Cristian Virag, dr. Robert Gindele, drd. Ciprian Astaloș, dr. Hágó Nándor cât și o serie de arheologi colaboratori de la alte instituții din țară. Printre acestea se numără și Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj Napoca. Tradiționala colaborare științifică dintre cele două instituții s-a dovedit un real succes și de această dată.
Situl preistoric de la Gorozelu Mare cuprinde o arie de locuire de aproximativ 2 ha. Așezarea este poziționată pe traseul siturilor istorice renumite de la Lazuri, Petea și Dorolț. Cercetările întreprinse aici au dus la descoperirea unei așezări aparținând epocii bronzului târziu.
Cu toate că cercetarea este în plină desfășurare deja s-au descoperit peste 100 de complexe arheologice (locuințe de suprafață, gropi de dimensiuni diferite și funcționalitate diversă, șanțuri de drenare a apei, morminte de incinerație etc.). Despre importanţa așezării în antichitate stau mărturie atât artefactele descoperite cât și varietatea contextelor arheologice.
Cantitatea si diversitatea obiectelor ceramice este una remarcabilă. Descoperirea unor “artefacte de import”, obiecte specifice altor zone geografice, ilustrează legăturile comerciale ale comunității din zonă dar și importanţa sitului arheologic.
Locuirea de la Gorozelu Mare aparține fazei târzii a epocii bronzului. Epoca bronzului (1400-1000. î.Ch.), ca etapă istorică, se află în strânsă legătură cu acele schimbări culturale, sociale şi economice la a căror apariţie a contribuit în mare măsură şi contopirea populaţiilor care au migrat spre teritoriile nord-vestice ale României cu populaţiile alogene din această zonă.
Noile tehnici de prelucrare ale metalului şi ceramicii alături de adoptarea sistemului economic de producţie de tip „sud-est european” au influenţat considerabil grupurile umane care trăiau aici, producând schimbări în cultura lor materială. În regiunea ce cuprinde Câmpia Sătmarului s-a format astfel o civilizaţie înfloritoare, activă, cu un sistem de relaţii extinse. Economia bazată pe agricultură, respectiv creşterea animalelor, a schimbat în mare măsură și paleomediul regiunii. Pe baza rezultatelor cercetării se conturează imaginea unei societăți cu o organizărare socio-economică complexă bazată pe exploatarea intensivă a resurselor disponibile. Calitatea și frumusețea vaselor ceramice descoperite și la Gorozelu Mare ilustrează cunoștințele tehnice și profesionale ale olarilor preistorici.
Nu trebuie uitat nici faptul că în Câmpia Someșului cunoaștem un număr important de depozite de bronzuri. Depozitele de obiecte de bronz, piese de prestigiu ale acelei lumi, indică existența unei elite locale războinice. Majoritatea obiectelor de bronz provenite din spaţiul cercetat sunt podoabe și arme.
Toate acestea creionează imaginea unei societăţi bine organizate şi capabilă să producă şi să achiziționeze produse de metal de mare valoare. Perioada epocii bronzului este (în general) o perioadă de pace, când în zona geografică studiată se dezvoltă o metalurgie a cărei gamă de artefacte confecţionate se integrează organic în producţia centrului metalurgic din Câmpia Tisei. Minele din Transilvania şi atelierele de producţie din nord-vestul României deservite de acestea au jucat un rol important în relaţiile comerciale din Europa vremii.