Anterior, acesta ceruse o expertiză asupra înregistrării pentru a se confirma că este orginală.

Cereri de demisie a primit, însă de la președintele UDMR, Kelemen Hunor și liderul deputaților UDMR.

Acesta a scris pe rețelele sociale: „Niciodată nu m-am lipit/agățat de scaun. Când am simțit că este mai corect am renunțat la mandatul de director de teatru, de președinte al radioului și procedez astfel și acum, când îmi depun mandatul de ministru pe masa premierului. Fără ezitare.  

Acum, spre deosebire de situațiile anterioare, trebuie să îmi prezint și scuzele pentru a fi generat, involuntar frământări și divizare în societatea noastră contemporană și așa încărcată și împovărată de tensiuni. Îmi cer scuze față de cei care se simt jigniți și față de cei care se simt trădați.  

Rămân convins că actele și faptele mele în interesul cultural național și al celui care conferă adevărată frumusețe și plus-valoare a interculturalității din România, au dovedit și vor dovedi contrariul a ceea ce se afirmă acum despre mine. Mulțumesc tuturor celor care îmi acordă, în continuare, încrederea lor”.

 

Senatorul Turos Lorand, după materialul audio apărut în spațiul public și atribuit ministrului Culturii: „UDMR se delimitează atât de limbajul vulgar, cât și de conținutul unor astfel de afirmații”. „Demisia ministrului este gestul firesc și responsabil”

„Referitor la materialul audio apărut în spațiul public și atribuit ministrului Culturii, Demeter András István, UDMR se delimitează atât de limbajul vulgar, cât și de conținutul unor astfel de afirmații, incompatibile cu responsabilitatea unei funcții publice și de natură să afecteze încrederea în instituțiile statului și în valorile serviciului public. Pentru Uniune, respectul față de interesul public, funcționarea democratică a instituțiilor și parcursul euroatlantic al României reprezintă principii clare și asumate.

Considerăm că, într-un astfel de context, demisia ministrului este gestul firesc și responsabil. Declarațiile de acest tip nu afectează doar imaginea unei persoane, ci proiectează efecte nedrepte și de durată asupra comunității maghiare și asupra reprezentării sale politice. Tocmai de aceea, este important ca responsabilitatea publică să fie asumată cu luciditate și decență.

În același timp, considerăm că această situație trebuie tratată cu echilibru și responsabilitate, fără instrumentalizare politică și fără transformarea unei controverse individuale într-un discurs care stigmatizează o întreagă comunitate etnică. Critica unor declarații sau comportamente nu poate justifica generalizările și etichetările colective.”