În cadrul inițiativei Protect Our Future Too,s-a demonstrat că puricii, căpușele, musculițele de nisip și țânțarii au devenit o problemă pe tot parcursul anului, nu doar în anotimpurile calde. 

În perioada 2019-2021, a fost realizat un studiu specific pe căpușe – paraziți externi ai oamenilor și animalelor, care reprezintă vectori pentru numeroase virusuri, rickettsii, bacterii și protozoare. Studiul desfășurat în România a inclus 198 căpușe colectate de la 101 câini și 8 pisici, care proveneau din mai multe zone: Satu Mare, București, Iași, Bihor, Sibiu, Argeş.

Toate căpușele au fost supuse unui examen molecular pentru a identifica prezența unor patogeni care pot determina dezvoltarea mai multor infecții.

Cercetarea moleculară a căpușelor este importantă pentru identificarea factorilor potențial patogeni pentru care acești paraziți pot acționa ca vectori.

Această monitorizare oferă informații valoroase despre epidemiologia bolilor transmise prin intermediul căpușelor, facilitând astfel dezvoltarea unor metode eficiente pentru prevenirea răspândirii acestora la animale și la oameni.

Ce sunt căpuşele?

Căpuşele sunt insecte parazite ce se stabilesc pe suprafaţa corpului oamenilor sau al animalelor şi se hrănesc cu sângele gazdelor. Acestea fac parte din familia arahnidelor (la fel ca păianjenii şi scorpionii), din subclasa acarieni.

Muşcăturile de căpusă nu produc durere, de aceea prezenţa lor nu este simţită întotdeauna. Unele căpuşe nu sunt periculoase pentru sănătatea omului, însă altele pot produce boli grave, ca Lyme sau un tip particular de meningoencefalită.

Căpuşele sunt insecte mici, cheratinoase, cele tinere au 6 picioare (3 perechi), iar cele adulte au 8 picioare (4 perechi). Un organism poate fi infectat de o căpuşă doar prin contact fizic (căpuşele nu sar, nu zboară, dar se ataşează de corpul victimei).

Care sunt speciile de căpușe care apar în România

Studiul a arătat că cele mai frecvente specii de căpușe care atacă pisicile și câinii de la noi din țară sunt:

Ixodes ricinus – vectorul principal pentru microorganismele care determină borelioza (boala Lyme) și anaplasmoza granulocitară, la oameni și la animale;

Dermacentor reticulatus – vectorul capabil să transmită protozoarul Babesia, care determină babesioza la animale.

Obiectivul studiului a constat în evaluarea prevalenței acestor microorganisme la căpușele prelevate de la câini și pisici, din diferite zone din România.

Dintre probele examinate, cel mai mare procent de căpușe purtătoare de microorganisme care determină borelioza (boala Lyme) a fost determinat pentru cele prelevate din Bihor (5,6%), București (3,9%) și Iași (2,3%).

Cel mai mare număr de căpușe purtătoare de microorganisme care provoacă anaplasmoza granulocitară a fost observat în București (11,5 %), și Sibiu (10,9%).

De asemenea, cel mai ridicat număr de căpușe purtătoare ale protozoarului Babesia, care determină babesioza la animale, a fost prelevat de la câini din Sibiu (14,1%), București (11,5%) și Satu Mare (8,7%). 

Babesioza este principala boală care se transmite prin intermediul căpușelor și la care sunt expuși câinii din România

În plus, identificarea unui procent relativ ridicat de căpușe purtătoare de microorganisme care provoacă anaplasmoza granulocitară se traduce printr-un risc crescut în ceea ce privește incidența acestei boli infecțioase la oameni și la animale, în România.

În concluzie, acest studiu confirmă apariția endemică în România a căpușelor infectate cu patogenii care determină borelioza (boala Lyme), anaplasmoza granulocitară și babesioza.

Monitorizarea constantă a speciilor de căpușe și a agenților patogeni pe care acestea îi transportă și crearea hărților prevalenței lor în anumite zone din țară vor permite o analiză mai facilă a situației epidemiologice a bolilor transmise prin intermediul căpușelor.

Conform cercetărilor realizate în cadrul inițiativei Protect Our Future Too, 78% dintre medicii veterinari europeni consideră că schimbările climatice au dus la o creștere a numărului de paraziți, iar 74% spun că paraziții sunt periculoși și în lunile mai reci.

Prin urmare, experții recomandă tratamentele preventive împotriva căpușelor și puricilor și în anotimpurile reci pentru a proteja animalele de companie, pe tot parcursul anului, de bolile răspândite de acești paraziți.

Pentru a afla mai multe despre impactul schimbărilor climatice și al creșterii temperaturilor asupra sănătății și calității vieții animalelor de companie, vizitați https://www.protectourfuturetoo.com/ro/

Concluzia studiului realizat în România în perioada 2019-2021, în cadrul proiectului ”PROTECT OUR FUTURE TOO” 

Cum ”tratăm” o muşcătură de căpuşă?

În cazul în care o persoană (sau un animal de companie) a fost înţepată de o căpuşă, trebuie intervenit imediat pentru îndepărtarea acesteia din corp. 

Aceasta este o procedură sensibilă, care, dacă nu este făcută ”ca la carte” poate crea probleme grave. Cel muşcat de căpuşă trebuie să o îndepărteze atent, cu mişcări lente, cu ajutorul unei pensete şi purtând mănuşi, iar locul trebuie dezinfectat.

În cazul în care capul căpuşei se rupe şi rămâne în corp, trebuie consultat urgent un medic.

Afecţiunile pe care le produc căpuşele în corpul unei persoane prezintă, cel mai frecvent, simptomele unei gripe: febră, cefalee, greaţă, vomă, mialgii. 

Acestea pot debuta din prima zi de la muşcătură, însă pot apărea şi după 3 săptămâni.

Căpuşele pot provoca boala Lyme

Aceasta este o boală infecţioasă, articulară, neurologică şi cardiacă, al cărei agent este o bacterie din familia spirochetelor (Borrelia burgodoferi – transmisă prin înţepătura de căpuşă).

Boala Lyme se manifestă, la început, prin febră, dureri articulare şi musculare. Ulterior, apar simptome neurologice, cardiace şi inflamaţii articulare.

Ultima fază a simptomelor poate apărea la câţiva ani după înţepătură, cu reumatism cronic al articulaţiilor şi atingeri cerebrale.

În stadiu incipient, boala Lyme se tratează cu antibiotice, însă aceasta poate lăsa sechele pe toată durata vieţii.