Spectacolul intitulat Zestrea cu tâlc este o poveste autentic sătmăreană, scris de Buzogány Béla, directorul Centrului Cultural Szentpétery Zsigmond din Mátészalka și Fazekas Bertalanné, și regizat de Buzogány Béla.
Datorită lucrărilor de renovare a clădirii teatrului din Carei, locuitorii orașului nu s-au putut bucura de reprezentații teatrale, fapt pentru care conducerea artistică a Trupei Harag György a hotărât ca ultima premieră a stagiunii, jucată la scena mare, să aibă loc în acest mic oraș de provincie. În următoarea stagiune, trupa dorește să organizeze în continuare spectacole în regim de abonament la Teatrul Municipal din Carei.
Nu tun, ci tuntun. Firește că așa cuvânt nu există. În acest spectacol însă există chiar și ceea ce nu există. „De lăudat ne putem lăuda și cu ceea ce nu avem!” cum zice una dintre personajele poveștii. Este vorba despre un spectacol „made in Sătmar” în toată puterea cuvântului. Este o comedie țărănească plină cu poante sătmărene. Avem de-a face o fată săracă aflată la vârsta măritișului și pe care flăcăul bogat o ia de nevastă doar dacă are zestre. Zestre însă nu este. Ei și aici intervine inventivitatea sătmărenilor: zestre nu este, dar este. Acum să fim ingenioși. Este ceea ce nu este. Mai este și câinele Bandi care a murit, săracul, și care pute ca un bursuc. Mai mult, bunicuța mai niciodată nu-și poate controla urina. Józsi a vizitat lumea de dincolo unde îngerii se plimbă în stânga și-n dreapta și culeg iarbă calului lui Sfântu Petru. Nenea Veres Gyurka nu mai face față femeilor, dar unele s-ar mulțumi numai să fie bâzâite de el. Așadar, viața nu e ușoară...
Distribuția: Kovács Nikolett, Gaál Gyula, Bogár Barbara, Marosszéki Tamás, Rappert-Vencz Stella, Bándi Johanna, Poszet Nándor, Mendler Móni invitat, Péter Attila Zsolt, Gál Ágnes, László Zita, Kovács Éva, Baksa András invitat, Varga Sándor, Frumen Gergő, scenografia: Szabó Anna, coregrafia: Nagy Orbán, asistent regie: Tamás Ágnes, regizor tehnic și sufleur: Varga Katalin.