Ion Iliescu s-a născut pe 3 martie 1930 la Oltenița în județul Călărași.

A debutat de tânăr în activitatea politică în cadrul Partidului Comunist, prim-secretar al UTC, membru în CC al PCR şi în Marea Adunarea Naţională, ministru. Ulterior, a fost exclus din viaţa politică, nefiind de acord cu unele decizii luate în forumul central de partid.

Figura sa politică a reapărut în timpul evenimentelor din decembrie 1989. A fost ales preşedinte al FSN, apoi al CPUN, organisme menite să asigure provizoriu conducerea statului până la formarea instituţiilor rezultate din alegeri.

Ion Iliescu a condus statul român în trei rânduri, ca președinte al FSN între 22 decembrie 1989 – 1992, apoi ca președinte ales al României între anii 1992 – 1996 și 2000 – 2004.

Fostul președinte a fost trimis în judecată de două ori în dosarul „Revoluției” și tot de atâtea ori dosarul a fost întors de instanțe la Parchetul Militar pentru refacerea anchetei.

Iliescu era acuzat de procurorii militari că, pentru a legitima venirea sa la putere după fuga lui Ceaușescu, a inițiat o operațiune sistematică de inducere în eroare a opiniei publice, operațiune exercitată de cadrele militare cu funcții de conducere ale MApN, consecința fiind un număr foarte mare de decese, răniri de persoane, suferințe psihice, lipsiri grave de libertate.

În ultimii ani, Ion Iliescu nu a mai avut apariţii publice, el transmiţând însă mesaje pe blogul său.

Ultimul astfel de mesaj a fost cel din 19 mai, în care l-a felicitat pe Nicuşor Dan pentru alegerea ca preşedinte.