Despre ȚIPĂTUL CENUȘII

Desigur, în manualul de română de clasa a douăsprezecea nu este specificată foarte clar diferența dintre cultură și divertisment, așa că acești manageri ad-hoc trec cu lejeritate frontiera dintre ele, mai ales că vameșul discernământului artistic doarme foarte adânc.După părerea acestor inși, lansările de carte, expozițiile de artă sunt învechite, cum desigur, învechită este și Iliada lui Homer care are, iată, o vechime de aproape trei milenii!Pericolul este ca acești indivizi absolut orbi din punct de vedere cultural să urce la volanul deciziei și să calce pe accelerație.Superficialitatea, manifestările la plezneală, copiate în grabă de te miri unde, făcute de oameni care nu au niciun fel de profunzime spirituală devin tot mai agresive și tind să ia locul culturii adevărate, singura care poate contura profilul identitar real al acestor locuri.Dar este în zadar să încerci să le explici ceva inșilor aceștia. Pentru un dialog sau chiar o confruntare cordială, ar trebui să aibă în spate măcar un vagon de cărți citite. Și nu unul cu cenușă și măruntă spoială conjuncturală.

Despre ISTORIA SECRETĂ A SĂTMARULUI

Nu am dorit să scriem o lucrare searbădă, deoarece scopul nostru este unul singur: acela de a stârni interesul sătmărenilor pentru propriul lor trecut care, nu de puţine ori, a fost fabulos. Veţi intra în lumea legendelor: de la misterioasa Dacidava şi până la legenda cavalerilor roşii. Veţi afla despre peregrinările lui Nicolae Milescu Spătarul, primul român care a ajuns în China, pe meleagurile sătmărene. Veţi trece poate şi prin emoţiile lui Ioan Slavici, prilejuite de examenul de bacalaureat pe care şi l-a dat la Satu Mare, veţi cunoaşte în amănunt drama adevărată a lui Petru Bran ori Vasile Lucaciu.Cartea aceasta s-a scris extrem de greu, mult mai greu decât ne-am fi putut imagina atunci când ne-am hotărât să intrăm în această aventură – pentru că a trebuit să facem o uriaşă muncă de cercetare, având în vedere că avem aproape 25 de capitole care abordează teme şi perioade istorice diferite. Considerăm că nu am avut nici timpul, nici spaţiul şi poate nici menirea de a epuiza subiectele prezentate, important este că s-au făcut – de multe ori – primii paşi pe tărâmuri necercetate până acum... Spuneam că munca noastră a fost una dificilă, dar în acelaşi timp, plină de mari satisfacţii.În final am vrea să mai adăugăm că noi nu am făcut altceva decât să deschidem nişte ferestre spre zările ceţoase încă, ale unor perioade mai importante din trecutul nostru. Este de datoria cercetătorilor, a celor împătimiţi de munca lor să aprofundeze unele dintre subiectele acestei cărţi.