„Va avea oare cineva grijă de mine?” – nu există poate persoană care nu și-ar fi pus această întrebare de-a lungul vieții. Atâta vreme cât suntem activi, acest subiect ne preocupă doar la nivel teoretic. Pentru vârstnicul care își pierde autonomia treptat și necesită tot mai mult sprijin din partea altora, această întrebare provoacă stres și neliniște. La Centrul „Sf. Iacob” din Satu Mare, în cadrul activităților de grup derulate de coordonatoarea unității, Angela Kincses, participanțiilor nu le este frică să-și pună această întrebare din când în când, căutând răspunsuri împreună, încurajați de optimismul colegilor. Și să admitem, că oricine are fi influențat pozitiv de concluzia formulată cu ocazia celei mai recente discuții: dacă suntem oameni buni și avem grijă de alții, atunci întotdeauna vor exista oameni buni care să aibă grijă de noi, indiferent dacă trăim singuri sau împreună cu familia. 

Pe lângă sprijinul sufletesc, specialiștii unității de asistență socială oferă asistență pentru seniori și în menținerea condiției fizice și mintale. Centrul asigură beneficiarilor săi transportul până la și de la unitate; ei pot participa la programe variate menite să promoveze conceptul de îmbătrânire activă; starea lor de sănătate este permanent monitorizată; și nu în ultimul rând, micul dejun, prânzul și gustarea sunt delicioase. Datorită anturajului plăcut, a îngrijirii adecvate și experiențelor trăite împreună, vârstnicii frecventează cu drag centrul. 

Ziua de azi este specială pentru angajații și beneficiarii Centrului „Sf. Iacob”, căci se împlinesc 25 de ani de când, în data de 29 aprilie 1999 unitatea și-a deschis porțile, în Satu Mare, pe bulevardul Unirii nr. 38. 

Un sfert de secol nu este puțin, multe s-au mai schimbat între timp. În perioada de după inaugurare, centrul a avut 4-5 beneficiari, iar acum 16 vârstnici participă regulat la programele oferite. Odată cu creșterea speranței de viață a crescut și vârsta beneficiarilor – pe când inițial unitatea a fost frecventată și de persoane de 52 de ani cu scleroză multiplă, azi vârsta medie a beneficiarilor este de 75 de ani. Imediat după deschiderea centrului, unitatea a oferit sprijin în recuperarea vârstnicilor cu pareză după AVC, iar de vreo 10 ani tot mai mulți seniori care suferă de demență apelează la serviciile centrului. Angela Kincses susține că încearcă întotdeauna să formuleze în așa fel întrebările în cadrul activităților de grup, încât fiecare participant să se poată implica activ, având astfel un sentiment de satisfacție. Pe lângă specialiști, vârstnicii se ajută și între ei, ceea ce le dă o putere extraordinară, căci cine este capabil să ajute, nu este un om neajutorat. De la începutul acestui an, unitatea funcționează cu o nouă licență, sub denumirea de Centru de zi de asistență și recuperare Sfântul Iacob, ceea ce a făcut posibilă lărgirea paletei de servicii. 

Cu toate că în cursul celor 25 de ani de existență a centrului s-au schimbat multe, dar nu toate: angajații unității își îndeplinesc misiunea asumată cu conștiinciozitate și devotament, contribuind la îmbunătățirea calității vieții vârstnicilor beneficiari și preluând o parte din sarcinile aferente supravegherii de pe umerii membrilor de familie. Iar pentru asta, ei caută în mod continuu noi posibilități, ajustând planurile de viitor în funcție de nevoile beneficiarilor. Mai multe excursii și picnicuri; instalarea unor paturi de grădină ridicate pentru ca și acei vârstnici care se apleacă cu greu să se poată implica în activități de grădinărit, cultivarea unor legume pe care să le consume acasă – toate acestea fac parte din planuri. În cadrul unui proiect, dacă acesta va fi câștigat, capacitatea centrului va fi extinsă, deoarece serviciile oferite sunt tot mai solicitate. De asemenea, fac parte din planurile de viitor colaborări cu noi specialiști (maseur, fizioterapeut) datorită cărora, unitatea poate contribui și mai mult la menținerea autonomiei personale a vârstnicilor. Pe scurt: prin toate aceste planuri, Centrul „Sf. Iacob” al Caritas are un singur scop – să facă mai frumoasă, mai demnă, mai plină de bucurii viața a cât mai multe persoane de vârsta a treia.