Spre deosebire de afecțiunile somatice (ale trupului), identificarea și intervenția timpurie în cazul tulburărilor neuropsihice sunt mai dificile din cauza naturii subiective a acuzelor și teama de stigmatizare. Tulburările mintale afectează considerabil calitatea vieții.

Sănătatea mintală ne permite să funcționăm și să prosperăm ca indivizi, membri ai familiei și ai comunității. Ne ajută să facem față stresului și să ne adaptăm la schimbare. Ne permite să construim relații sănătoase și să ne conectăm cu alți oameni. Ne sprijină în procesul de învățare și ne ajută să lucrăm productiv.

Tulburarea depresivă majoră este una dintre cele mai frecvente tulburări psihiatrice ale copilăriei și adolescenței, dar din cauza variației simptomelor, această tulburare este adesea nerecunoscută și netratată. 

Adolescentul este într-un proces de schimbare profundă, pe calea abruptă a maturizării treptate, adesea având relație tensionată cu părinții care nu prea pot face diferența între manifestările supărătoare ale comportamentul adolescentului și eventuale semne de depresie. Lenea adolescentului este fiziologică până la un anumit nivel, enervantă pentru anturaj, dar este o trăsătură absolut normală a adolescentului al cărui personalitate este în devenire, într-un proces de dezvoltare amplă, căutându-și calea, rostul, identitatea, și acest proces se exteriorizează frecvent printr-un comportament pasiv, visător, interpretat „leneș”. Este foarte greu de deosebit până unde este lenea fiziologică, și de unde este vorbă de depresie. În plus, adolescentul își protejează intimitatea, „secretele”, nu mai este comunicativ cu părinții și are impresia că aceștia nu-l înțeleg, nu-l susțin, prin urmare își ascunde necazurile, sentimentele, nu întotdeauna arată că ar avea probleme. Adulții – părinți, profesori – de multe ori desconsideră, bagatelizează problemele adolescenților, comparând cu problemele esențiale ale vârstei adulte, dar uită că pentru adolescent, problemele lui sunt resimțite ca fiind mari și foarte apăsătoare – și asta contează de fapt. Adolescentul are nevoie de ajutor dar acceptă cu greu să fie ajutat. Chiar și tulburările de comportament merită atenție, căutarea cauzelor, găsirea împreună a unor soluții acceptabile pentru toate părțile, pentru că pot fi manifestările perioadei de trecere a adolescenței, în sine perioadă tulbure, sau pot denota o problemă de sănătate mintală: niciuna nu se rezolvă prin aplicarea unor pedepse și atât. Adolescentul cu gura mare și obraznic spre exterior, foarte des este nesigur și timid în interior, și impertinența lui este doar o mască cu care se acoperă, încearcă să se apere. Situația lui nu este îmbunătățită de dependența de forumurile de socializare virtuală ci dimpotrivă: adolescența ar fi perioada când trebuie să învețe să stabilească relații de prietenie, de colaborare, de dragoste, de conviețuire civilizată și responsabilă etc. cu alții, cu semenii lui și cu persoanele de alte vârste, dar sechestrarea în lumea virtuală împiedică dezvoltarea relațiilor interpersonale adevărate.

Tulburarea depresivă majoră la copii și la adolescenți este adesea subdiagnosticată, doar jumătate dintre adolescenții depresivi sunt diagnosticați înainte de a ajunge la vârsta adultă. Este o afecțiune comună, cronică, recurentă, care conduce la afectarea funcționării din punct de vedere educațional, profesional și social. O treime dintre adolescenții care se prezintă la medicul de familie prezintă o tulburare emoțională, iar 14% sunt diagnosticați cu depresie.

La nivel global, unul din șapte tineri de 10-19 ani se confruntă cu o tulburare mintală, mai frecvent depresie, anxietate. Depresia și anxietatea, împreună cu tulburările de comportament sunt printre principalele cauze de îmbolnăvire și dizabilitate în rândul adolescenților. Sinuciderea este a patra cauză de deces în rândul tinerilor de 15-29 ani (și de multe ori, pentru cauze considerate „nimicuri” de către anturaj: acele nimicuri cauzează însă suferință foarte greu de suportat pentru adolescenți).

În Europa, depresia afectează aproximativ 2,5% dintre copii și 8,3% dintre adolescenți; 30% dintre adolescenți sunt estimați a avea simptome subclinice de depresie.

În România, potrivit unui raport al UNICEF, aproape 33% dintre adolescenții cu vârste cuprinse între 11 și 15 ani au raportat o dispoziție tristă de mai multe ori într-o săptămână, comparativ cu 13% în medie, în cele 45 de țări incluse într-un studiu al Organizației Mondiale a Sănătății. 

Într-un studiu realizat în România în anul 2020, cu 10.114 adolescenți, cu vârsta medie de 17 ani, 48,9% dintre tineri au avut cel puțin o dată gânduri de suicid, 27,1% erau triști tot timpul și nu puteau scăpa de tristețe, 21,5% au avut perioade în care s-au simțit depresivi în ultimele șase luni. Subliniem faptul că rata suicidului în România la adolescenții sub 15 ani este mai mare decât media europeană.

Scopul campaniei de informare privind sănătatea mintală și depresia la adolescenți este creșterea nivelului de informare și conștientizare a adolescenților și aparținătorilor acestora privind problematica sănătății mintale, în special a depresiei. Sloganul este: Nu lăsa depresia să-ți controleze viața! Sănătatea ta mintală contează!

Părinții întotdeauna vor binele copiilor lor, inclusiv a adolescenților care sunt tot copii lor dar nu mai sunt copii (bineînțeles, încă nici adulți). Cu răbdare, comunicare permanentă, multă înțelegere și empatie, cu exemplul și nu doar cu vorbele, adolescenții pot fi ajutați – iar dacă este nevoie, medicul, psihologul poate crește semnificativ eficacitatea acestui sprijin.