În anul 1891, la inițiativa municipalității și a intelectualilor pasionați de istoria și cultura locală, s-au pus bazele societății culturale ”Cercul Kölcsey”, cu un an înainte aniversându-se 100 de ani de la nașterea poetului Kölcsey Ferenc. 

În 10 noiembrie 1891 s-a adoptat regulamentul societății, scopul acesteia fiind emanciparea spirituală, promovarea literaturii, a artelor și științelor. De asemenea, se urmărea înființarea unei „camere Kölcsey”, un spațiu cu rol memorial,  în care să fie adunate bunurile ce au aparținut poetului. Din obiectivele societății făcea parte și înființarea a trei secții culturale: socială, literară și muzeală. 

Secția muzeală era compusă iniţial din şase membri, avându-l ca preşedinte pe ofiţerul Kiss Gideon. Scopul secţiei muzeale era de ”a expune valorile istorice, reprezentările istorice și locurile istorice ale județului”. Patrimoniul secţiei muzeale a fost constituit în cea mai mare parte din donaţii făcute de oameni de seamă ai orașului: ofiţerul Kiss Gedeon, baronul Vécsey Iosif sau episcopul romano catolic Meszlényi Iuliu, dar și din partea unor instituţii de stat din oraş: liceul reformat, biserica reformată sau corul sătmărean. Sarcina principală a membrilor secţiei muzeale era de a se ocupa de îmbogățirea patrimoniului istoric și bibliofil. Membrii secţiei muzeale erau obligaţi să ţină o evidenţă a obiectelor și pieselor achiziţionate și să prezinte anual rapoarte în acest sens, pentru adunarea generală proprie și pentru Muzeul Naţional de Istorie din Budapesta. Muzeul era structurat în cinci secţii: Bibliotecă, Arheologie și antichităţi, Etnografie, Artă și Ştiinţele naturii. Muzeul a fost găzduit în trei săli situate la parterul Gimnaziului Reformat din Satu Mare. 

În paralel, începând cu anul 1898, o dată cu constituirea Despărţământului Sătmar – Ugocea al ASTREI, se iniţiază o vastă activitate de colecţionare a pieselor etnografice românești (ţesături, port popular, obiecte casnice și artefacte specifice mediului rural românesc), organizându-se la finele secolului al XIX-lea mai multe expoziții temporare, în satele din comitatul Satu Mare.

În anul 1905 se deschide Muzeul Municipal Satu Mare, având la bază colecțiile muzeului înființat în cadrul Societății Culturale Kölcsey. Bunurile inventariate în patrimoniul muzeului numărau nu mai puțin de 1495 de piese. În următorii ani patrimoniul muzeului a continuat să se îmbogățească ajungând în anul 1918 la 10078 de piese. 

În perioada dictaturii lui Béla Kun, în luna martie 1919, lăzi întregi din bunurile muzeului au fost trimise la Budapesta, împreună cu alte bunuri sechestrate de la instituții sau persoane particulare sătmărene. Aceste bunuri culturale au fost recuperate parțial abia în anul 1922.

După Marea Unire inspectorul școlar Dariu Pop a întreprins vaste acțiuni de colecționare a pieselor etnografice din județ, obiecte de istorie și mai ales carte veche românească, pe care le-a donat muzeului inaugurat la 1 decembrie 1925. Acest muzeu fost înființat din inițiativa primarului Augustin Ferențiu, cu organizarea expoziției fiind însărcinat artistul Aurel Popp, care s-a bucurat de sprijinul învățătorilor, profesorilor și a altor intelectuali, dintre care trebuie să-i menționăm pe Iosif Schneider (de la care ne provin unele dintre cele mai vechi fotografii păstrate și azi în colecția muzeului nostru, adevărate mărturii ale culturii tradiționale românești), Andrei Litteczky, Alexandru Sarkadi, Alexandru Monaki sau Aurel Coza. 

Aceste inițiative și acțiuni întreprinse în domeniul muzeistic constituie o bază solidă a muzeului sătmărean de astăzi, predecesorii noștri, prin pasiune și trudă fiind cei ce au colecționat și tezaurizat patrimoniul cultural devenit peste secole zestrea cultural – istorică a județului Satu Mare.

În articolele următoare, ce constituie viitoarea Monografie cu titlul ”130 de ani de viață muzeală sătmăreană”, vom prezenta numeroase documente și imagini din istoria și activitatea muzeului sătmărean.