Eclipsa va fi vizibilă prima dată în Mexic înainte de a-și continua drumul prin SUA și de a ieși din America de Nord pe coasta Atlanticului.

Potrivit NASA, acest eveniment va fi diferit de eclipsele totale de soare din trecut.

Oamenii de știință spun că corona Soarelui (stratul său exterior) va fi mai vizibilă decât în ultima eclipsă totală de soare (din 2017) datorită activității crescute a Soarelui la momentul evenimentului.

Eclipsa din 2024 va fi de asemenea vizibilă cu aproape două minute mai mult decât cea din 2017.

Cea mai lungă durată a eclipsei va fi de 4 minute și 28 de secunde, în apropiere de orășelul Nazas, din statul Durango, din Mexic.

În Statele Unite ale Americii, umbra lunii va trece direct pe deasupra orașelor Dallas, Cleveland și Buffalo, între altele.

Totodată va fi singura eclipsă totală din secolul al XXI-lea care va fi vizibilă în toate cele trei țări nord-americane, Mexic, Statele Unite ale Americii și Canada.

Eclipsă totală de soare în 2024: Unde va fi vizibilă în Europa

Eclipsa va fi parțial vizibilă în Svalbard (Norvegia), în Islanda, în Irlanda, în sud-vestul Marii Britanii (Anglia, Țara Galilor), în nord-vestul Spaniei și Portugaliei, în Azore și în Insulele Canare.

Eclipsele de soare sunt evenimente astronomice în care Luna trece între Pământ și Soare, astfel încât lumina Soarelui este temporar blocată.

Luna, Pământul și Soarele se aliniază perfect într-o configurație cunoscută sub numele de „conjuncție”.

Există două tipuri principale de eclipse de soare:

Eclipsa totală de soare:

Aceasta apare atunci când Luna acoperă complet discul Soarelui, creând o umbră numită „umbra totalității” pe suprafața Pământului.

În această zonă de umbră totală, Soarele este complet acoperit, iar cerul devine întunecat, permitând observarea coroanei solare.

Oamenii care se află în afara acestei umbre pot vedea o eclipsă parțială, în care doar o parte a Soarelui este acoperită de Lună.

Eclipsa parțială de soare:

Aceasta apare atunci când Luna acoperă parțial discul Soarelui, dar nu îl acoperă complet.

În această situație, nu există o umbră totalității pe suprafața Pământului, iar observatorii văd doar o parte a Soarelui acoperită de Lună, formând o varietate de modele sau configurații pe discul Soarelui, în funcție de poziția lor geografică.