Datorită regiei și muncii dramaturgice a lui Bessenyei Gedő István, publicul poate vedea spectacolul într-o formă reînnoită, care înglobează o parte importantă a artei populare maghiare, a cântecului și dansului popular sătmărean, detaliu la care contribuie ansamblurile de dans popular Szamoshát, Pünkösdi Rózsák, Röpike și Bokréta, din membrii cărora coregraful Kispál Nándor i-a selectat pe cei mai remarcabili zece dansatori, care joacă și ei în spectacol.

„Aceasta este o producție importantă, pe care l-am reluat în primul rând pentru formarea viitoarelor generații de spectatori, însă spectacolul este în continuare recomandat tuturor celor cu vârsta cuprinsă între 7 și 97 de ani, impresionați de povestea eroului care caută dreptatea, dar și  interesați atât de lumea tradițiilor populare maghiare, și de bogata moștenire a culturii populare sătmărene. Avem, totodată, o responsabilitate importantă, deoarece generațiile de elevi se schimbă la fiecare opt ani. Una dintre cele mai importante virtuți ale actualului spectacol, care a fost prezentat în urmă cu zece ani, a fost  ca pe linia acestei povești populare cunoscute, să trezim interesul generației tinere pentru melodiile și dansul popular sătmărean, respectiv pentru tot ceea ce însemnă cultură populară. Este plăcut să vezi cum copiii rămân cu gura căscată când îi privesc pe dansatori în acele momente speciale de dinainte de spectacol – atunci când holul și chiar și strada se umple de magia muzicii și a dansului popular sătmărean. A fost foarte important pentru tatăl meu ca această poveste etern valabilă despre căutarea dreptății și umanitate să fie mereu încorporată în cultura populară a regiunii în care este jucată, astfel încât a realizat o versiune care a înglobat profund povestea în cultura populară”, a prezentat conceptul spectacolului Bessenyei Gedő István, regizorul producției.

Aceasta este cea de-a patra montare a adaptării realizate de Bessenyei István: versiunea originală a fost jucată pentru prima dată la Miercurea Ciuc, în prima stagiune a Teatrului Csíki Játékszín (rolul lui Matei Gâscarul fiind interpretat de  Nagy Csongor, în prezent actor al trupei sătmărene, iar al lui Döbrögi de actorul Hunyadi László, al cărui nume poartă sala studio a  teatrului din Miercurea Ciuc). Interesant în legătură cu spectacolul, care a fost încorporat în cultura și muzica populară din Ciuc și Ghimeș, a fost faptul că a fost acompaniat live de Zerkula János, violonist din Ghimeș, care a devenit mai târziu celebru în întreaga lume.

Versiunea sătmăreană a spectacolului a fost prezentată în stagiunea 2013/14,  dar, de atunci, s-a născut și o versiune adaptată culturii populare a cumanilor prin montarea spectacolului la Teatrul Szigligeti din Szolnok.

„După zece ani, a sosit momentul să reluăm producția la Satu Mare, deoarece a fost una dintre cele mai de succes spectacole ale ultimului deceniu. Se adresează tuturor generațiilor servind, totodată, la întărirea identității naționale și locale, la promovarea culturii populare, aducând povestea unei capodopere vechi de două secole mai aproape de generațiile de astăzi” - spune regizorul spectacolului, care consideră că prezentarea și promovarea culturii populare sătmărene are și un efect de construcție identitară. „Tatăl meu și-a iubit din străfundurile sufletului locul său natal. L-a întristat faptul că, pentru comunitățile maghiare din Partium, identitatea locală, îmbrățișarea propriilor tradiții și cultura populară păreau să fie mai puțin importante decât cele pe care le experimentase în Ținutul Secuiesc, de exemplu. cest lucru l-a determinat să realizeze o versiune sătmăreană. Din fericire, multe s-au schimbat de atunci: acum zece ani, chiar și selecția dansatorilor era o problemă, acum însă i-am putut alege din rândul celor mai bune patru ansambluri de dans popular din zonă și, din fericire, am putut face acest lucru sub îndrumarea unui profesionist obișnuit cu munca la teatru. Singurul minus, încă dureros, este că nu s-a reușit angajarea unei orchestre folclorice profesioniste pentru această producție. Pe de altă parte este o bucurie uriașă și o plăcere să vezi că o nouă generație începe să descopere bogata moștenire a străbunicilor, pe care bunicii și părinții noștri au lăsat-o să alunece, din păcate, în uitare. Sunt convins că copiii care se vor cufundă în lumea specială a acestui spectacol vor fi mai deschiși și mai sensibili la lumea tradițiilor, dansurilor, cântecelor și baladelor populare sătmărene - și vor fi mândri de rădăcinile lor, oriunde s-ar afla în lume. Succesul spectacolului în Miercurea Ciuc, Satu Mare și Szolnok dovedește că tinerii sunt aproape instinctiv receptivi la cultura populară, adesea uitată, a propriei lor regiuni și că încă se simt apropiați de povestea eroului popular căutător de adevăr” 

Matei Gâscarul de Fazekas Mihály, scrisă în 1804, se bazează, în toate elementele sale, pe povești populare autentice, iar întorsăturile și limbajul de basm o aliniază strâns la acest gen de artă populară. În centrul poveștii se află un flăcău isteț de la țară. Aproape de la început este ușor să ne identificăm cu acest erou popular viclean și onest. Pe parcursul poveștii suntem martorii maturizării băiatului, inițial „leneș” care, în fața ochilor noștri, devine bărbat în toată puterea cuvântului, un om care luptă înverșunat împotriva nedreptăților.

Pe baza operei lui Fazekas, Móricz Zsigmond a scris o piesă de teatru realistă și a adăugat la povestea originală doi protagoniști anume pe Éva și Kobak. Deoarece descrierea detaliată a oamenilor și a bâlciurilor din sat, realizată de Móricz, îndepărtează oarecum povestea de lumea basmului, lucrarea a fost aspru criticată la publicare. În ciuda criticilor, Móricz a vrut să-și vadă opera pe scenă, așa că a revizuit-o și îmbunătățit-o de mai multe ori.

Pornind de la povestea clasică, regizorul spectacolului Bessenyei István a elaborat un scenariu unic, pe care l-a folosit pentru a pune în scenă un spectacol captivant și plin de semnificații. Regizorul a filtrat textul vast al lui Móricz și s-a concentrat în primul rând pe elementele de basm și pe caracterul ludic, pe care le prezintă publicului cu acompaniament de muzică populară.

Povestea lui Matei Gâscarul este evocată de un conflict brusc între el și Döbrögi, reprezentanți ai forțelor binelui și răului. În agitația iscată în jurul conflictului, marioneta se transformă în Döbrögi, iar sătenii joacă (retrăiesc) povestea clasică a eroului popular simplu care îl pedepsește de trei ori pe moșierul autoritar. În cele din urmă, forțele binelui și ale răului se împacă, iar răul personificat este redus la materie moartă, anume la o simplă marionetă.

Folclorul sătmărean, muzica locală și dansul popular joacă un rol important în spectacol, dar lumea credințelor populare sătmărene și limbajul specific al regiunii sunt, de asemenea, integrate în poveste. Cadrul basmului este o tradiție populară cunoscută ca arderea păpușilor. 

„Povestea este una etern valabilă. Cu toate acestea, este responsabilitatea noastră să alegem care parte a acesteia dorim să o evidențiem: dacă nu suntem atenți, motivul răzbunării poate deveni mai puternic decât căutarea dreptății. În versiunea originală, realizată în urmă cu un sfert de secol, era important ca personajul Matei să nu fie un simbol al răzbunării, ci al dreptății și chiar al milei. Matei poate fi superior moral față de Döbrögi doar dacă el însuși refuză să devină un sadic. El întoarce bătaia pentru a-i arăta moșierului corupt instrumentele pe care acesta le folosește zilnic împotriva oamenilor săi, respectiv să demonstreze cât de umilitoare și dureroase pot fi acestea, la finalul spectacolului, arătându-se însă milos. Mai mult, spre deosebire de alți eroi din poveștile populare, Matei nu vrea „jumătate din împărăția” moșierului, nici măcar pe fiica acestuia. El nu este motivat nici de dobândirea de bogăție, nici de putere, ci de simțul dreptății și de cea mai frumoasă emoție umană: dragostea. Povestea eroului nostru poate deveni o parabolă, nu a războiului care vrea să riposteze, ci a iubirii de dreptate capabilă de milă creștină, în care Matei nu poate deveni nicio clipă ceea ce a reprezentat Döbrögi pentru el. Cel mai important lucru este să vedem în „maleficul” basmului un om care poate fi răscumpărat, care, după lecțiile amare, ar putea fi capabil să stăpânească ca un om mai drept și mai bun. Foarte important: niciodată nu trebuie ars omul, ci doar răul din el, deoarece există întotdeauna posibilitatea de purificare - așa cum ne învață înțelepciunea culturii noastre populare”, a rezumat creatoarea producției.

Distribuția: Erdei Máté, Nagy Orbán, Sosovicza Anna, Kovács Nikolett, Gaál Gyula, Péter Attila Zsolt, Poszet Nándor, Moldován Blanka, Gál Ágnes, Orbán Zsolt, Kovács Éva, Keresztes Ágnes și Budizsa Evelyn. Dansatori: Antal Rajmond, Berecki Krisztián József, Éles Vivien, Jakab Viktória Beatrix, Kengye Ádám, Kispál Nándor, Krisztián Szintia, Lőrincz Csilla, Medgyesi Mátyás și Nagy Vivien.

Consultant de regie: Nagy Orbán, coregraf: Kispál Nándor, scenograf: Szabó Anna, marionetă:  Baráth Csaba, consultant muzical și corepetitor: Bakk-Dávid László, consultant coregrafie: Szabó Franciska, regizor tehnic: Szabó Ritta, sufleor: Simionaș Varga Anna.