Evenimentul va avea loc în sala festivă a Colegiului, începând cu ora 14,00. Evenimentul va avea loc în data de 18 ianuarie, cu ocazia aniversării a 170 de ani de la apariția în contextul literaturii române a scriitorului ardelean Ioan Slavici, care și-a pus amprenta asupra creațiilor sale ca moralist și fin psiholog.

Colegiul Național ”Ioan Slavici”, scurt istoric

Colegiul Național ,,Ioan Slavici” este urmașul complexului școlar edificat la Satu Mare de călugărițele din Ordinul Sf. Vincențiu de Paul. Acestea s-au stabilit la Satu Mare în toamna anului 1842, la invitația episcopului romano-catolic Hám János, când au și deschis Școala Primară Romano-Catolică de Fete. În 1857 se inaugura Școala Normală Romano-Catolică de Învățătoare, a doua școală cu profil pedagogic pentru fete de pe teritoriul Ungariei, după cea deschisă la Budapesta în 1856 și prima, dacă ne raportăm la teritoriul de azi al României. În anul următor ordinul deschidea și o grădiniță pentru fete (de la finalul secolului al XIX-lea au fost acceptați și băieți). Cel puțin din 1872 funcționează și o Școală de Croitorie, prima școală tehnică pentru fete din Satu Mare. În 1890 era inaugurată Școala Civilă Romano-Catolică de Fete (gimnaziu - conform sistemului românesc de învățământ). Toate aceste școli au funcționat în clădirea mănăstirii (,,claustru”/,,zarda”) de pe str. Ștefan cel Mare. În 1892 este inaugurat un corp nou de clădire, spre est de aripa sudică a mănăstirii (azi corpul B) și în 1912 un altul în prelungirea acestuia (azi corpul A). În 1892 începe să funcționeze Școala Normală Romano-Catolică de Educatoare, iar în 1894 se deschide Şcoala Normală Superioară Romano-Catolică de Fete, ce pregătea profesoare pentru școli civile. În septembrie 1918 este inaugurat Liceul Romano-Catolic de Fete, ultimul dintre institutele educative administrate de surorile carității la Satu Mare. În toate aceste școli se preda în limba maghiară.

Între 1919-1926 are loc românizarea și reorganizarea „Institutelor educative ale surorilor de caritate” aparținând congregaţiei „Sfântul Vincenţiu de Paul”, conform sistemului educațional din România Mare. În anii școlari 1920-1921 și 1921-1922 se introduce limba română ca obiect de studiu. În perioada interbelică, dintre institutele educative ale surorilor carității funcționează sub administrația românească: Grădinița, Școala Primară Romano-Catolică de Fete, Școala Normală Romano-Catolică de Învățătoare și Liceul Romano-Catolic de Fete. Cu excepția liceului, care are secție română atât la gimnaziu cât și la liceu, celelalte școli erau cu predare în limba maghiară.

Ca urmare a reformei comuniste a învățământului din august 1948, „Institutele şcolare ale surorilor carității din ordinul Sf. Vincențiu de Paul” de la Satu Mare au fost etatizate, iar călugărițele au fost îndepărtate din școală. Școlile au fost reorganizate conform noii viziuni. Liceul Romano-Catolic de Fete a fost unificat cu Liceul Reformat de Fete, rezultând astfel Liceul Maghiar de Fete. Clasele de la Școala Primară Romano-Catolică de Fete vor forma cursul primar al Liceului Maghiar de Fete. Grădinița este și ea etatizată. Școala Normală Romano-Catolică de Învățătoare și cea Reformată au fost de asemenea unite, rezultând Școala Pedagogică Maghiară de Fete. A fost înființată și Școala Pedagogică Română de Fete, care constituie și astăzi una dintre componentele actualului Colegiu Național „Ioan Slavici”. Școlile funcționează în corpurile de clădire A și B. Fosta mănăstire devine internat.

În 1956 Școala Pedagogică Română de Fete este desființată. În 1959 Liceul Maghiar de Fete, devenit din 1956 Școala Medie Mixtă nr. 4 cu predare în limba maghiară, este unificat cu Școala Medie Mixtă nr. 2 (aceasta funcționase în clădirea actualului Colegiu Național ,,Doamna Stanca”). Din septembrie 1960 și până în decembrie 1963 școala este cunoscută sub numele de Liceul ,,Kölcsey Ferenc”. Din ianuarie 1964 este utilizată denumirea de Școala Medie nr. 2, din 1965 Liceul nr. 2, iar ulterior Liceul de Cultură Generală nr. 2 (din ianuarie 1970) și Liceul Real-Umanist nr. 2 (din iunie 1974). Până în 1971 liceul a avut atât secție română, cât și maghiară. În septembrie 1971 secția maghiară se desprinde, formând Liceul Maghiar (azi Colegiul Național ,,Kölcsey Ferenc”).

În anul 1977 școala este transformată în liceu cu profil industrial, cu specializările chimie, electrotehnică, mecanică, instituția fiind patronată de Ministerul Industriei Construcțiilor de Mașini (între 1977-1980) și de Ministerul Industriei Chimice (1980-1990). S-au menținut și clase teoretice la cursul seral pentru câțiva ani, după care și aici s-au păstrat doar clase aparținând filierei tehnice. Noul nume al școlii, începând din 1977 era Liceul Industrial nr. 6.
Din septembrie 1990 școala redevine liceu teoretic, primind numele Liceul Teoretic „Ioan Slavici”. Clasele cu profil industrial intră în lichidare, ca și cele de seral. Se dezvoltă clase de profil real (matematică-fizică, biologie-chimie) și uman (filologie, limbi străine și istorie-științe sociale). Este reînființată încă din septembrie 1990 Școala Normală cu două secții, română și maghiară. Cele două școli utilizau în comun aceeași bază materială, aveau conducere comună, dar oficial erau instituții educative separate. Școala Normală va deveni și centru de perfecționare pentru învățătoare și educatoare. În septembrie 1996 Liceul Teoretic și Școala Normală fuzionează, luând naștere Colegiul „Ioan Slavici”. În anul 2000, ca o recunoaștere a valorii școlii, aceasta primește titulatura de colegiu național și numele ce îl păstrează până în ziua de astăzi: Colegiul Național „Ioan Slavici”.

În toamna anului 2017 s-au împlinit 175 de ani de la înființarea școlii, 160 de ani de învățământ pedagogic pentru fete – 1857 înființarea Școlii Normale Romano-Catolice de Învățătoare – cea mai veche școală pentru învățătoare dacă ne raportăm la teritoriul de azi al României; 125 de ani de la deschiderea Școlii Normale Romano-Catolice de Educatoare – a doua de acest gen ca vechime, după cea înființată la Timișoara cu un an mai devreme, dacă ne raportăm la teritoriul României; 125 de ani de la inaugurarea corpului de clădire B (1892) și 105 ani de la inaugurarea corpului de clădire A (1912).