”Până acum, după ce dezbaterile de la un proces se terminau, judecătorul ieșea din sala de judecată, delibera asupra soluției, scria soluția într-o minută pe care o pronunța, apoi redacta motivarea hotărârii după o anumită perioadă.  Asta genera mai multe ciudățenii:

- de la pronunțarea soluției, până la redactarea hotărârii mai pleca un judecător (transfer, deces, demisie, pensionare) și nu se știa cine să motiveze soluția dată de altcineva;

- în timpul redactării realizai că ai greșit soluția sau ai uitat să scrii ceva în minută, ceea ce te făcea să te forțeze să motivezi greșit acea soluție...greșită;

- termenul de apel/contestație curge de la pronunțarea soluției, ceea ce înseamnă că cel nemulțumit de ea mai întâi o contesta, apoi afla motivele avute în vedere de către instanță;

- dacă ceea ce se pronunță e o soluție definitivă, asta înseamnă că ea se punea în executare și abia apoi inculpatul avea să afle motivele pentru care este în penitenciar;

- redactarea motivării în unele cazuri putea să aibă loc la luni sau chiar ani de la pronunțarea soluției”, exemplifică acesta.

După motivarea hotărârii CCR (ce ironie: întâi o aflăm, apoi o vedem!) aceasta se va publica în M.Of. și devine obligatorie. Parlamentul va trebui să îndrepte rapid legea, în maxim 45 de zile. 

”O observație: aceleași argumente ar trebui să se aplice și pentru deciziile CCR și pentru deciziile ICCJ pronunțate în soluționarea RIL-urilor și HP-urilor”, încheie judecătorul.