În cadrul manifestării au luat cuvântul: managerul instituției, Robert Laszlo, directorul adjunct, Felician Pop, scriitorul Hitter Ferenc și artistul Kovacs Emil.

„Voi spune încă de la bun început că sculptorul Vasile Koter este un neastâmpărat, un artist care se caută pe sine în fiecare bucată de lemn care îi iese în cale. Și când lemnul acela rezonează cu lumea sa interioară, atunci da, poate să înceapă miracolul iar ochii profanilor pot să se delecteze cu liniile arcuite ale unei realități distilate prin tremurul inimii sale impetuoase. Gracil, cu o barbă de înțelept, Vasile Koter este în fond un truditor prin livezile stinse ale lemnului cuminte, pregătit pentru o altă înviere. Căci prin dalta lui curge un fulger de lumină care despică inerția și lemnul capătă o dinamică și o amprentă unică și uluitoare.

Artistul este deschis spre noi și noi forme de expresie artistică și nu ezită să folosească chiar și drujba în meșteșugul său, aducând la lumină lucrări de mare forță. Mereu iscoditor, mereu neobosit, Koter trăiește în miezul lemnelor sale, sufletul său este ascuns acolo, în sprîncenele arcuite, în torsiunile acelea uimitoare care definesc un stil aproape iconoclast dar inconfundabil. Vorba lui este cumpătată și sentențioasă, dar operele sale au o dinamică internă care țâșnește din prea plinul unui suflet genuin care din mers, deprinde meșteșugul domesticirii lemnului, doar pentru a-l face și mai sălbatic. Memorabile rămân grupurile sale stauare expuse în piețele publice, și trebuie să recunoaștem că artistul nu și-a epuizat formulele de expresie, că bătrânețea care bate la ușă, nu-l aruncă în lumea melancolică a resemnării și sufcienței. El nu are amintiri, nu face bilanțuri, pentru el nu există decât lemnul care va fi sculptat mâine”, a declarat Robert Laszlo.

„Sculptorul Vasile Koter ilustrează cât se poate de fidel, condiția artistului născut, iar nu făcut. El însuși un adevărat personaj, a știut întotdeauna să dozeze cu meșteșug, neliniștile sale interioare și să le transpună în trupul lemnului. Defapt, la Koter avem în permanență un dialog al lemnului cu cioplitorul. Spre deosebire de piatră, de inerția ei, lemnul mai păstrează tiparul viului, și sub scoarță, ascunde tot freamătul apuselor frunze. Sculptorul nostru este foarte prolific, iar amănuntul biologic că are acum 70 de ani, nu este natură să afecteze în vreun fel sau altul, forța sa creatoare. Este extrem de activ, că ți-e și greu să-l urmărești! Participă în fiecare an la foarte multe tabere de creație, iar lucrările lui sunt împrăștiate în foarte multe orașe din țară și străinătate. Văzând avalanșa aceasta de sculpturi, ai crede că Vasile Koter lucrează în lemn cu extrem de mare ușurință dar un ochi atent va observa că artistul impregnează fiecărui detaliu o tensiune aparte, capabilă să stârnească revelația și emoția genuină. Pentru Koter, plăsmurile în lemn, înainte de a fi sculpturi pur și simplu, sunt niște povești care motivează tema aleasă. Fără poveste, arta lui ar fi seacă, inexpresivă”, a declarat Felician Pop.

Koter Vasile s-a născut la 18 ianuarie 1950 în orașul Carei. Studiile elementare și medii le face în orașul natal, a susținut Bacalaureatul la Liceul Teoretic Carei în anul 1970. După satisfacerea stagiului militar face un curs Postliceal de Desen Tehnic la Oradea,1972-73. A început să cioplească la vârsta de 6 ani. După terminarea cursului tehnic a lucrat 3 ani cu sculptorul Domokos Lehel ca și ucenic. În anii `80 a devenit membru al Asociației Artiștilor Plastici de lângă Casa Creației, Satu Mare.

Obține în această perioadă Premiul I la Festivalul Național Cântarea României. Participă din anii 80 la expoziții colective ale Asociației. Este sculptor. Materia preferată este lemnul dar lucrează și cu os, piatră și marmură. Vasile Koter este un artist adevărat, care are în spate o vastă operă, un număr impresionant de lucrări. Face sculpturi în relief de mare valoare cu tematică istorică și socială. Este uimitoare fantezia şi migala cu care umple cu chipuri, forme şi sens nişte spaţii incredibil de restrânse.

La vârsta lui este un artist care poate zice că „a străbătut deșertul”, un artist care l-a studiat pe maestrul Vida Geza, „și nu a luat nimic de la dânsul”, a rămas un original în tot ce face. Putem vedea ieșind de sub dalta lui Vasile Koter și lucrări de mari dimensiuni și i-a transmis să facă ce vrea cu lemnul, nu lemnul să-i dicteze cum să sculpteze.

De menționat este faptul că Vasile Koter nu lucrează pentru design, iar creațiile sale sunt impregnate cu multă forță. Prin dalta artistului, lemnul odată viu, apoi mort s-a mântuit. Koter nu ezită să folosească şi culoarea, pe care, în cazul unor toiege, o alege în nuanţe potrivite cu subiectul lucrării şi textura lemnului utilizat. Combină inventiv tipurile de material în unele lucrări, conectează subtil lucrări învecinate. După 2000 a lucrat împreună cu sculptorul Foris Iosif, iar în anul 2015 se leagă de tânărul Kurtinecz Péter cu care s-a inițiat în sculptură cu motoferăstrău.

Se spune despre artist: „Primul, într-o inversă cronologie, ar fi sculptorul Vasile Koter, care la cei 70 de ani ai săi se află într-o excepțională tensiune creatoare. Nu cred că vreodată, Koter a avut o perioadă artistică mai fastă decât cea de după trecerea pragului pensionării. Lucrările sale sunt înviorătoare, mustesc de viață și debordantă tactilitate. Nu există în creațiile sale nimic pesimist, lemnul trecut prin mîinile sale spune povești vitale. Defapt, este clar: Vasile Koter iubește în aceeași măsură oamenii și lemnele”.

În cadrul maniferstării au avut loc mai multe momente artistice oferite de către Adrian Lupescu și Kozma Mate, nepotul sculptorului.