Redăm în continuare declarația:

Impozitarea bacşişurilor, adoptată de Guvern prin ordonanţă de urgenţă, îi va lovi în primul rând pe angajaţii cu cele mai mici salarii din economie, pe cei din din hoteluri şi restaurante, pe frizeri sau băiatul care livrează pizza. Acestora li se va lua 16% din banii primiţi de la clienţi.
Guvernul pune tunurile pe şoricelul care ia o bucăţică de caşcaval, dar până acum nu a făcut mare lucru privind vacile proprii (companiile de stat) care varsă mai mereu oala cu lapte.
În drumul după taxarea bacşişului, Guvernul vine cu reguli foarte greu de aplicat. Chiar s-ar putea spune ca e imposibil de respectat legea. Şi dacă ar fi privită din cealaltă perspectivă, se poate ajunge la abuzuri din partea Fiscului.
Soluţia ar fi transparentizarea sectoarelor de alimentaţie publică şi turism pentru că din decraraţiile depuse la fisc de aceste societăţi reiese ca 99% din acestea au grad de rentabilitate foarte scăzut, chiar aproape de 0, sau inregistrează pierderi.
Impozitarea bacşişului deci nu este cheia îndreptării turismului românesc, sau in alimentaţia publică, ca să ne referim doar la aceste sectoare. Mai întâi trebuie să scădem TVA pentru alimentaţia din turism de la 24% la 9%, aşa cum se întâmplă în multe ţări europene. Ni se spune tot timpul că trebuie să ne aliem la măsurile europene, atunci când se introduce o taxă, dar nimeni nu aduce acest argument ca să scadă taxe.
Este bine că statul a ajuns să se lupte şi cu chelnerii, dar este oare statul un client care merită să fie servit frumos? Dacă tot a ales să se bage în lupta aceasta cu chelnerii, Guvernul ar trebui el însuşi să se poarte ca un chelner bine pregătit, să aducă comanda la timp şi fără să verse berea în poalele cetăţeanului de rând.
Cetăţeanul obişnuit vrea ca statul să nu se mai comporte ca un frizer beat care te cheleşte şi îţi mai cere şi să-l plăteşti. Aşa cum plătesc românii rovigneta pentru drumurile proaste, ori pentru condiţiile mizerabile din spitale.